Cea de-a șasea specie de rac din Europa, confirmată de comunitatea internațională și introdusă în Catalogul Internațional al Speciilor de Animale, este racul bihorean. Noua specie de rac a fost descoperită de profesorul Lucian Pârvulescu de la Universitatea de Vest din Timisoara. Racul bihorean trăiește doar în România, în munții Apuseni. Descoperirea vine ca urmare a mai bine de 10 ani de cercetări.
„Este un rac mic care a stat nebăgat în seamă de multă vreme, deși n-a stat chiar atât de tare ascuns. A fost considerat până acum ca fiind rac-de-ponoare, cu care seamănă bine. Dar genetica lui spune altceva… și anume că ruda cea mai apropiată locuiește undeva în nord-vestul Croației. Distanța pare astăzi mare, dar acum 15 milioane de ani, Munții Apuseni se aflau mult mai aproape de Alpii Dinarici. Presiunea tectonică a continentului African a făcut ca Apusenii să se desprindă și să se deplaseze încet spre locația actuală, de-a lungul a vreo 10 milioane de ani. În toată această perioadă, acești raci au stat izolați, înconjurați fiind de apele sărate ale Oceanului Tethys și mai apoi ale Mării Sarmatice. Abia cam de vreo 5 milioane de ani (de când Apusenii sunt așa cum îi știm astăzi) au căpătat cale liberă de a migra, dar n-au făcut-o, probabil fiindcă au rămas fideli locului în care atâtea mii de generații au trăit. L-am botezat „rac bihorean” (Austropotamobius bihariensis). Nu-l mai găsim în altă parte a lumii, fiind endemic pentru vestul Munților Apuseni. Europa e mai bogată cu un rac, pe lângă cele 5 specii native deja cunoscute”, a scris profesorul Pârvulescu pe pagina sa de socializare, despre noua descoperire.
Potrivit descrierii făcute de prof. Pârvulescu, racul bihorean este un rac de dimensiuni mici, rar atingând 10 cm în lungime. Carapacea este netedă iar coloritul dorsal variază în nuanțe de brun. Partea ventrală este mai deschisă la culoare şi tinde spre crem albicios, gălbui-portocaliu pe partea ventrală a cleştilor. Rostrul este triunghiular, cu laturile concave (amintind de forma unui clopot), având o creastă mediană discretă. Apexul este scurt. Postorbital există o singură creastă fină, fără spin. Zona cervicală este netedă. Diferența principală față de ruda sa, racul-de-ponoare, este dată de lipsa denticulației pe marginea ventrală a solzului antenal. Cleştii sunt puternici, asemănători cu cleștii racului-de-ponoare, cu cleștii racului-de-ponoare, cu protuberanțe mari, dispuse rarefiat.
Specie endemică pentru România, arealul său este strict limitat în vestul Munților Apuseni. Din punct de vedere biogeografic, cel mai probabil specia are origini în nordul Dinaricilor. Ca urmare a unor fenomene tectonice, populațiile au migrat odată cu masa de uscat desprinsă la începutul Miocenului, cu cca. 15 milioane de ani în urmă. În prezent specia ocupă cursul superior al afluenților Crișului Alb, Negru și Repede. Populații mai numeroase se află în afluenții Crișului Negu și Crișului Repede.
Sursa: www.crayfish.ro
Sursa foto: www.crayfish.ro